luni, 9 martie 2015

Marcel Dragomir - Un albastru a devenit infinit

Marcel Dragomir - RIP
Marcel Dragomir

Marcel Dragomir - Requiescat in pace

Marcel Dragomir a facut pasul catre universul infinit pe care Domnia Sa il vedea albastru...

Albastru infinit ... si are meritul ca a facut sa il vedem si noi astfel prin melodiile Sale.

Ramane pentru toti unul dintre cei mai cunoscuti compozitori romani ai ultimilor 40 de ani.

A debutat in 1972 cu piesa "N-astepta" interpretata de Aurelian Andreescu si a lucrat apoi cu Elena Carstea, Corina Chiriac, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu si multi altii.

Marcel Dragomir a ramas insa in primul rand cunoscut pentru colaborarea cu Angela Similea, definitorii fiind piese precum "Un albastru infinit" si "Sa mori de dragoste ranita".



Preluare D.G

A murit Marcel Dragomir. Anunţul a fost făcut de fiul său, Rareş Dragomir, într-o postare pe Facebook:

"Cu mare durere în inimă şi în suflet, vă anunţ pe toţi cei care l-aţi cunoscut şi i-aţi iubit muzica, că minuntul om cu suflet de aur, tăticuţul meu scump, familist până în măduva oaselor, soţ dedicat, tată şi mare creator de muzică, a plecat la ceruri.

Acolo unde e 'Un albastru infinit".

Dumnezeu să-ţi odohnească sufletul, să-ţi lumineze calea şi să te vegheze, tăticul meu scump şi iubit."

Marcel Dragomir era unul din cei mai mari compozitori români ai ultimilor 40 de ani.

Din 1972, anul în care a debutat componistic cu piesa "N-aştepta" (interpretată de celebrul Aurelian Andreescu), a lansat zeci de şlagăre care au devenit melodii de referinţă ale muzicii uşoare româneşti.

A lucrat cu foarte mulţi interpreţi de muzică uşoară precum Elena Cârstea, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Emilia Diţu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu ş.a.
 
Cea mai productivă colaborare a compozitorului a fost însă cea cu Angela Similea.

De la "Un albastru infinit" (1976) până la "Să mori de dragoste rănită" (1995), cei doi au lansat o serie de şlagăre ce au devenit adevărate bijuterii ale muzicii uşoare româneşti.

O altă colaborare de succes a fost şi cea cu Mirabela Dauer.

Compozitorul a şi lansat la Electrecord albume de autor cu Mirabela Dauer ("Nopţi albe de dor" în 1989) şi Angela Similea ("Un roman de iubire într-un albastru infinit" în 1998).

Marcel Dragomir s-a născut la 30 octombrie 1944 la Câmpina (judeţul Prahova).

Studiile muzicale le-a început la Liceul George Enescu din Bucureşti (1961-1966), continuându-le la Conservatorul din Bucureşti (1966-1971).

A fost profesor de clarinet-saxofon la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti (1971-1982); redactor principal la sectia de creaţie a Radiodifuziunii Române din Bucureşti (1984-1994).
 
A susţinut emisiuni de radio şi de televiziune.

A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară (Bratislava - 1972, Dresda - 1984, Slincev Briag - 1986).

A fost distins cu premii de creaţie la Festivalurile de muzică uşoară de la Mamaia (1974), Sopot-Polonia (1979) şi Rostock - R. D. Germană (1980), premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor (1979).

Angela Similea - Melodii compuse de Marcel Dragomir: 



Un albastru infinit, ma inclin Mr Marcel Dragomir... Dumnezeu să Vă odihnească, Excelență!


Angela Similea (Facebook) :

V-ați întrebat, vreodată, când se aprind stelele?

Un singur pas și … a plecat!

Bunul meu prieten, frate de spirit, Marcel Dragomir, a plecat, risipindu-se în univers, sărăcind Pământul și îmbogățind stelele!

Marcel, ai plecat atât de repede și mult prea departe…
 
Dar, zboară, acum du-te, nu privi înapoi, zboară pe calea Luminii acolo sus, Acasă, de unde ți-a fost dat Harul!
 
Îți mulțumesc pentru inima ta plină de cântec, din care mi-ai dăruit atât de mult rod, îți mulțumesc pentru spiritul tău îngeresc, pentru căldura ochilor tăi, pentru susținerea totală, pentru frăție!
 
Și te rog să mă ierți că de la ultima noastră întâlnire pe această lume, atunci când mi-ai arătat muzical că “E frumos la mine-n suflet”, nu am finalizat înregistrarea acestei balade. 
 
Credeam că avem încă timp!
 
Timpul…
 
Cu tine am cunoscut timpul maturizării și maturității noastre artistice.
 
Privesc spre cer. 
 
Îți caut steaua, în mantia nopții. 
 
Și “Mă rog” pentru ca “Lumina vieții” să-ți construiască “Un albastru infinit” către “Poarta clipelor” !
 
Rămâi! Marcel, tu rămâi! 
 
Dragostea cu care ai semănat cântecul în oameni va fi veșnic rodnică! 
 
Publicul tău a ales: “Să mori de dragoste rănită” e nestemata ta!

V-ați întrebat, vreodată, când se aprind stelele?
 
Când se stinge o lumină pe pământ, se aprinde pe cer o stea!
 
Drum bun, Marcel!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu